Toxina politicii românești

Red Bull Romaniacs Romania 2009Un personaj extrem de toxic  tensionează viața politică românească de o bună bucată de vreme. Din rațiuni de igienă politică, nu-i voi pronunța numele, mărginându-mă să spun că persoana este blondă, cu breton ostentativ și cu aere de adolescentină angelică.

 

Foarte tenace și tupeistă (nu are nici o traumă în zona principiilor, mișcându-se cu dezinvoltură de la PSD, la PNL, apoi la PDL ca sa staționeze, cred temporar, la PMP), beneficiind de susținerea Președintelui Statului, care dă dovadă de o surprinzătoare miopie politică, persoana în cauză a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a accede la cele mai importante funcții decizionale în stat. Nereușind să pună mâna pe conducerea Partidului Democrat Liberal, pe care oricum, prin simpla prezență în rândurile acestuia, l-a tras în jos electoral foarte mult, s-a erijat în conducătorul unui partid făcut, în general, din cei pe care i-a convins să dezerteze. Crezându-se abilă, sfârșind prin a fi doar mediocră politic, ea a căutat tot timpul să pozeze în cea care dă tonul, influențează, decide, determină, etc., dar fără să-și asume responsabilitatea reală. Vârf de lance mediatic al micuțului partid prezidențial, nu găsește că este potrivit să-și dea demisia dupa scorul catastrofal de la europarlamentare, precizând, cu tupeu maxim, că nu ea conduce partidul.

 

Acum a sosit momentul eliminarii acesteia de pe scena politică. Toți cei pe care, într-un fel sau altul i-a umilit (nu este suficient de umilitor ca oameni bine pregătiți să dea întâetate politică, forțați de împrejurări, uneia ca ea? ), toți cei pe care i-a săpat conștiincios, toți cei care au simțit jocurile ordinare de culise sunt pregătiți acum să o execute politic.

 

Mișcarea istorică a liberalilor de a adera la PPE și de a începe discuții cu PDL care vor merge, cel mai probabil, spre o necesară fuziune, a prins-o nepregătită pe blondă și în afara ecuației. Cei doi lideri, Crin Antonescu și Vasile Blaga, au dat semnale clare că nu este dorită la masa negocierilor, desi agitația ei, de pe margine, este furibundă. Ea, cu disperare, încă face proiecții, propune, avansează soluții, își dă cu părerea, doar-doar va intra în matricea discuțiilor, cele mai importante ale dreptei românești din ultima vreme.

 

Cu o foarte slabă capacitate de analiza, nu a reusit să previzioneze evoluția micului partid prezidențial pe care președintele i l-a pus drept breloc politic în mâna ei  (gest incalificabil, nedemn de ținuta pe care o reclamă funcția supremă în stat).  Acum, captivă acestuia, nemaiputând să-și facă jocurile antrenate în combinații ieftine, își vede la orizont sfârșitul politic. Și acest lucru pentru ea, care țintea sus, sus,….suuuuuuus, este devastator.

 

Dreapta politică are o șansă imensă, dacă cele două mari partide, PNL și PDL, vor fuziona. Dacă va avea și capacitatea ca, de la început, să curățe de toxine noua structură și să fie permeabilă la caractere și competențe, această oportunitate se va materializa prin accederea la putere și prin imprimarea unui curs sănătos multîncercatei Românii.

 

 

Marcel Seserman

 

                                                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.