„Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”

george-maior 2„Joi, 29 mai 2014, Salonul Internaţional de Carte “Bookfest 2014” a găzduit lansarea celei de-a doua ediţii a volumului “Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”, semnat de George Cristian Maior. Potrivit autorului, cartea sintetizează viziunea acestuia asupra relaţiilor internaţionale din secolul XXI şi a rolului informaţiei în evoluţia ordinii internaţionale, a statelor şi chiar a indivizilor.

 

După cum a subliniat cu acest prilej autorul cuvântului-înainte la volum, sociologul Vasile Dâncu, ne aflăm în faţa unei reeditări în adevăratul sens al cuvântului, materialul fiind îmbogăţit cu noi abordări ale conceptului de incertitudine, un concept dificil de analizat în logica ştiinţelor sociale. Domnul Maior nu doar că alege să dezvolte acest concept eluziv din punct de vedere teoretic şi practic, dar reuşeşte să o facă inclusiv din perspective neobişnuite şi inovatoare, un exemplu fiind eseul având ca pretext seria romanelor Fundaţiei lui Isaac Asimov. “De la motivul psihoistoriei lui Asimov, autorul merge spre o reflecţie epistemologică şi morală, în acelaşi timp. Dacă ştiinţele sociale sunt imperfecte, cunoaşterea noastră este imperfectă, nivelul de informaţii şi decizii pe care îl avem nu este complet, atunci cum putem rezolva această problemă, printr-un efort de creativitate sau printr-un efort de logică?” Potrivit domnului Dâncu, demersul autorului nu este unul agnostic, ci – dimpotrivă – propune soluţii pentru reducerea incertitudinii, soluţii care ţin de utilizarea la maximum de către stat a resurselor de inteligenţă şi de creativitate.

 

În alocuţiunea sa, domnul George Maior a evidenţiat încă o dată relevanţa conceptului de incertitudine în secolul XXI, dând ca exemple un lung şir de evenimente care nu au putut fi prevăzute, în ciuda instrumentelor avansate de cunoaştere disponibile în prezent, însă care au afectat profund universul internaţional şi viaţa unor societăţi întregi: “În mod paradoxal, pe măsură ce avem la dispoziţie o masă mai mare de informaţie, de cunoaştere, de date pe care le putem identifica aparent foarte uşor, inclusiv cu ajutorul noilor tehnologii, cu atât mai mult devine mai dificil să interpretăm această masă de informaţie, să extragem ceea ce este util pentru stat, să realizăm prognoze în ceea ce priveşte evoluţia noastră viitoare, fie că este vorba de zona economică, fie că este vorba de zona socială, fie că este vorba de aspectele geopolitice. De aceea, cred că, acceptând cu mai multă umilinţă faptul că nimeni nu deţine monopolul cunoaşterii totale, acceptând acest principiu al incertitudinii, începând de la nivel teoretic până la acţiunea practică a acelora responsabili cu luarea deciziilor în stat, vom avea o eficienţă mai mare în realizarea unor obiective clasice ale gândirii strategice, respectiv realizarea stabilităţii, asigurarea securităţii, asigurarea prosperităţii, elemente-cheie pentru orice societate puternică, astăzi, în secolul XXI.”

 

George Maior a reiterat teza statului inteligent, singurul care poate spera să gestioneze incertitudinea sistemică cu care ne confruntăm astăzi: “Un stat puternic nu mai este doar un actor geopolitic, un actor economic, un actor diplomatic, este şi un actor cognitiv. Un stat puternic este un stat care este capabil să absoarbă rapid cunoaşterea, să o interpreteze, să o analizeze şi să se mişte rapid prin vâltoarea evenimentelor care se petrec şi care unele pot aduce beneficii, iar altele pot produce daune grave în ceea ce priveşte poziţia sa, securitatea naţională, capacitatea de negociere diplomatică, evoluţia sa economică. Dacă nu luăm în serios acest lucru, vom avea, din păcate, surprize neplăcute, iar pentru a le preveni va trebui să lucrăm cu informaţie, cunoaştere, reducând incertitudinea şi luând deciziile înţelepte care să ne scutească de scenarii negative.”

 

Aplicând aceste principii la problematica Mării Negre, atât de actuală, domnul Maior a remarcat cum, încă din anii 2005, 2006, se discuta despre Marea Neagră ca factor geopolitic care poate genera şi oportunităţi, dar şi anumite pericole. “Iată că evoluţia a confirmat această analiză, dar poate şi o anumită incapacitate a anumitor decidenţi de a reflecta în mod serios la acest potenţial, încă din anii 2005-2006, a împiedicat organizaţii internaţionale importante, precum Uniunea Europeană sau NATO, să fie mai viguroase şi mai atente în ceea ce priveşte dezvoltarea unei strategii clare pentru Marea Neagră, din punct de vedere al resurselor energetice, al potenţialului său geopolitic conflictual şi al potenţialului de a lega două lumi şi nu de a despărţi două lumi, cum, din păcate, începe să se întâmple acum.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.