LEGISLAȚIE, POLITICĂ, OPINII — 23/09/2020 at 3:49 pm

CNCD – poliția gândirii

Când se aduce vorba despre poporul român, dincolo de o serie de însușiri de care sigur suntem mândri – înțelepciunea, vocația pașnică, ospitalitatea, spiritul de libertate, creativitatea, talentul –, ni se aduc în zestrea noastră și o sumă de caracteristici care ne-au împiedicat, nu de puține ori, a ne afirma hotărât în drumul /destinul nostru istoric. Iată, spre exemplificare, oprindu-ne la doar trei români – fiecare genial în felul său – care, tocmai pentru că au iubit neamul românesc și i-au dorit un destin măreț, au pus în evidență și o parte din tarele acestuia. Astfel, poetul nostru național, Mihai Eminescu, găsește că ne lipsește “conștiința de demnitate, mândria bărbătească și puterea îndărătnică”, filosoful Emil Cioran este de părere că  “deşi inteligenţi, românilor le lipseşte pasiunea”, după cum sociologul Dumitru Drăghicescu, în a sa  monografie asupra sufletului național – „Din psihologia poporului român” –, pune în evidență “pasivitatea, rezistența defensivă, resemnată, pasivă, supusă, înfrântă, lipsa de energie ofensivă”, “înțelepciune resemnată” și “prudența dincolo de margini”. Neîndoielnic că toate aceste negativități ar trebui îndreptate printr-un efort constant, începând din cercul familiei, continuând cu școala și, odată însușite, exersate până devin un reflex, sfârșind prin a intra în constituția AND-ul nostru. Dar, desigur, multe sunt piedicile care ne stau în față pentru ducerea la îndeplinire a unui astfel de deziderat măreț, iar aici ne vom mărgini în a pune în evidență una dintre acestea: anume legislația și componenta ei executiv–instituțională. Să ne explicăm, oprindu-ne la legislația privind respectarea și aplicarea principiului nediscriminării și a instituției care veghează – și vom vedea maniera în care aceasta veghează – cu punerea în act a respectivei legislații, cunoscută drept Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Astfel aflăm că acesta “este autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării. Consiliul este garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării funcționează în baza Ordonanței Guvernului nr.137/2000 republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.” Altfel spus, dincolo de legislația de a cărei aplicare se ocupă justiția, avem o instituție – și, o să vedem, ce mai ditamai instituția –  care, aidoma unei poliții, are un ochi supraveghetor, scrutător – și care, nu de puține ori, se încruntă asupra celor cărora crede că au un verb mai acid, mai pătimaș, mai viril, mai pasional, etc. în materia diverselor minorități (LGBTQ, religioase, entice, etc.).

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, avea în martie 2020, nu mai puțin de 64 angajați, dintre care 23 de șefi (36% din personal): 8 secretari de stat (7 având un salariu de 16640 lei și unul de 10711 lei), 4 directori (aprox. 9900 lei + 1100 lei +  347 lei = 11347 lei, salariul fiecăruia), 6 șefi de serviciu (șef serviciu gradul doi – 8691 lei + 975 lei + 347 lei = 10013 lei), 3 șefi birou (șef birou -7895 lei + 1000 lei + 347 lei = 9242 lei), un secretar general (10711  + 1187 lei + 347 lei = 12245 lei) și un consilier personal (7098 lei + 997 lei + 347 lei = 8442 lei), unde, la fiecare salariu, prima componentă este salariul de bază, a doua se constituie din sporuri și a treia este norma de hrană. Iată dară, mai bine de două “plutoane” foarte bine plătite (așa se și explică numărul mare de candidați, 26, care se luptă pentru ocuparea a şase mandate complete de membru în Colegiul Director al CNCD şi un rest de mandat, până în 2023) din banii acelora asupra cărora se revarsă vigilența și care veghează ca românii în general (logic pentru că ei sunt majoritari) să fie cuminți, să se exprime excesiv de îngrijit, atenți în a nu supăra o minoritate în dreapta sau o alta în stânga, temători, deci, că vor intra în incidență cu acest Consiliu care mereu ne arată cum trebuie sau nu trebuie folosit Dicționarul limbii române sau cum trebuie sau nu trebuie ajustată retorica noastră.

A pățit-o chiar și excesiv de calmul, elegantul și atentul domn Președinte al României, Klaus Iohannis, care, în dorința de a puncta mai spumos o atitudine a PSD-ului, a sfârșit prin a fi amendat contravențional cu 5000 de lei de către CNCD, acesta susținând că afirmația acestuia: „Jó napot kívánok, PSD! (Vă doresc o zi bună, PSD). Este incredibil, dragi români, ce se întâmplă în Parlamentul României. PSD a ajutat UDMR să treacă prin Camera Deputaților o lege prin care dă autonomie largă Ținutului Secuiesc. Este incredibil unde s-a ajuns cu acest PSD! Este incredibil ce înțelegeri se fac în Parlamentul României! În timp ce noi, eu, guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor. Jó napot, Ciolacu! (Bună ziua, Ciolacu). Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orban, în schimbul acestei înțelegeri? Vedeţi, dragi români, asta înseamnă o majoritate toxică, majoritatea toxică pesedistă. De aceea, dragii mei, se înțelege acum poate mai bine de ce am vrut alegeri anticipate. Eu nu mai vreau ca problemele importante ale națiunii să fie hotărâte de PSD. Eu nu mai vreau ca această majoritate toxică pesedistă să hotărască împotriva României și împotriva românilor. Este inadmisibil așa ceva și, până când sunt eu Preşedintele României, o astfel de lege nu va exista. Vă mulţumesc!” reprezintă “faptă de discriminare și încalcă dreptul la demnitate pe criteriul de apartenență etnică/națională, conform art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. 137/2000, republicată.”

Este cât se poate de clar că este de departe un mare derapaj decizional – și din păcate nu este singular – astfel de decizii fiind, pe drept, catalogate drept excese; mai mult unele decizii nu intră în sfera prerogativelor acestuia, CNCD-ul substituindu-se justiției, erijându-se practic în for ce judecă insulte, calomnii și altele asemenea.

Cum crede cineva că se vor forma generații de români netemători, aprigi, verticali, demni, gata de luptă, mândri când există astfel de instituții pregătite să le pună la colț ori de câte ori își vor manifesta, într-un fel sau altul, astfel de calități? Sau poate tocmai acesta a fost gândul ascuns, anume ca încet-încet românii să devină o masă omogen-amorfă numai bine de manipulat și, în consecință, de exploatat.

Credem că este ridicol și imoral ca Statul român să cheltuie sume bugetare uriașe pe astfel de instituții care îngrădesc libertatea de exprimare, inhibă polemica și, destul de des, interpretând în partitură proprie litera și spiritul legii,  își exercită prerogativele ca o adevărată poliție a gândirii.

Mircea Măluț

Print Friendly, PDF & Email