CALENDAR MEDIAPOLIS, MEMORIA ZILEI, ARTĂ — 13/04/2021 at 8:10 am

Artistul zilei – Nicolae Tonitza

La 13 aprilie 1886, la Bârlad, se năștea pictorul român Nicolae Tonitza.
Frecventează școala primară de băieți nr. 2 și urmează Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din Bârlad. În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu cu care va lega o lungă prietenie.
În 1908[ pleacă în Germania, la München, unde este admis la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase,  actualmente Academia de Arte Frumoase München) în clasa profesorului Hugo von Habermann.
Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica și articolul „Importanța criticii de artă” la revista Arta română din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică.
Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile, și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris.
În 1911 se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar).

Participă la expoziția Tinerimii artistice. În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele.

Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina și Petru.
Din cauze economice renunță la pictură câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul Iașul.
În 1916 expune la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu.
Mobilizat și trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria.
După război se stabilește la București, unde – alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți – colaborează la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice. În perioada 1921-1924 locuiește la Vălenii de Munte.
Devine redactor la revista Artele Frumoase. În 1922 călătorește în Transilvania, unde îl cunoaște pe pictorul sătmărean Aurel Popp, cu care se va împrieteni și va purta o vastă corespondență.
În 1924 expune la Bienala din Veneția iar un an mai târziu se retrage din asociația „Arta Română” și – împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu – întemeiază „Grupul celor patru”.
În anii următori, până în 1934, au loc repetate expoziții ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935).
În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei.
În anii 1933 și 1934 pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea,  realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic.
În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață.
În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la „Salonul Oficial” și la expoziția din cadrul „Lunii Bucureștilor”.
Print Friendly, PDF & Email