Nou episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla

Sâmbătă, 24 aprilie, a fost înscăunat noul episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, PS Claudiu Lucian Pop, în cadrul unei ceremonii organizate în fața Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Piața Cipariu, Cluj-Napoca.

 

PS Claudiu Lucian Pop îi urmează fostului episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, care a murit în ianuarie.

 

„Sfântul Părinte Papa Francisc și-a dat acordul, la data de 14 aprilie a.c., pentru alegerea canonică făcută de către Sinodul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în data de 12 aprilie a.c., la Blaj, ca în Scaunul episcopal de Cluj-Gherla să fie transferat Preasfințitul Claudiu Lucian Pop, până în prezent Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore.”

 

 

Cuvântul PS Claudiu la întronizarea ca Ierarh al Eparhiei de Cluj-Gherla

În aceste clipe solemne îmi însușesc cuvintele Sfântului Apostol Pavel și îi mulțumesc din adâncul inimii Preasfintei Treimi pentru că a rânduit să fiu slujitorul Bisericii lui Dumnezeu în Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla.

Ceremonia înscăunării îmi oferă prilejul de a reînnoi fidelitatea și atașamentul meu față de Sfântul Părinte Papa Francisc, Episcopul Romei care “prezidează în dragoste” Biserica Catolică.

 

Îl asigur pe Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major și pe Episcopii Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma că văd voința Domnului în decizia transferării mele din funcția de Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore din Blaj în înalta și dificila misiune de Episcop și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla, motiv pentru care le mulțumesc și totodată îi rog să mă însoțească cu dragostea și rugăciunile lor pentru a putea împlini lucrarea Domnului.

 

Îi port în inimă pe bunii credincioși, pe preoții și persoanele consacrate din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, împreună cu colaboratorii din Curia Arhiepiscopală Majoră, pe care i-am cunoscut la Blaj și în numeroasele parohii pe care le-am vizitat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Lucian.

 

Astăzi Providența dumnezeiască nu îmi încredințează doar conducerea unei vechi și demne instituții ecleziastice care a contribuit semnificativ de-a lungul istoriei la viața morală, spirituală și culturală a societății românești, ci mă pune Păstor al unei Biserici vii și dinamice. Îmi dăruiește o nouă familie pe care eu, cel din urmă venit, o îmbrățișez cu iubire și cu adâncă recunoștință. O familie frumoasă, familia lui Dumnezeu și a fiecăruia dintre noi, unde frații și surorile, credincioși, călugări, călugărițe și confrați preoți, sunt uniți prin Cuvântul și Cina Domnului, prin rugăciune și prin mărturie creștină. Vom împărtăși de acum înainte același drum și aceleași speranțe, bucurându-ne împreună și susținându-ne reciproc atunci când vom trece prin încercări și greutăți!

 

În această nobilă familie niciodată nu vor fi uitați înaintașii și părinții noștri iar moștenirea lor spirituală va fi mereu cultivată. Îi amintim cu recunoștință pe vrednicii Arhierei Ioan Alexi, Ioan Vancea, Mihail Pavel, Ioan Szabó, care au transformat Eparhia de Gherla într-un focar de spiritualitate, de cultură și de modernizare a societății transilvane. Fericitul Cardinal Iuliu Hossu continuă să ne fascineze pe planul sfințeniei, al iubirii pentru Dumnezeu, pentru credincioșii săi și pentru Țară. Viața sa, un exemplu eroic de credință, demnitate și jertfă, i-a inspirat pe Arhiepiscopii Ioan Chertes și George Guțiu atât în anii persecuției comuniste, cât și în primii ani ai reconstrucției Bisericii după 1989.

 

Ne gândim cu profundă recunoștință la Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, iubitul nostru frate și ierarh chemat de Tatăl ceresc atât de devreme dintre noi. Devotamentul și dăruirea cu care Preasfințitul Florentin și-a îndeplinit misiunea arhierească reorganizând pastorația sufletelor, coordonând construcția bisericilor și a caselor parohiale, a Catedralei Martirilor și a Mărturisitorilor sec. XX, a structurilor educative, culturale și caritative ne obligă pe fiecare dintre noi să-i păstrăm vie amintirea. Prin mijlocirea sa ajunge la mine și la dumneavoastră testamentul spiritual al Fericitului Cardinal Iuliu Hossu: “Pe tine, Preasfințite Frate, care din mila Domnului și grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei eterne vei ajunge, în ceasul hotărât de Domnul, în scaunul episcopal de Cluj-Gherla, ca urmaș al nevredniciei mele […] primește acest scump lăsământ al dragostei mele […]: o las moștenire scumpilor frați preoți și preaiubiți fii credincioși, pe care i-am îmbrățișat cu dragostea sufletului meu câtă vreme am fost în mijlocul lor […] Las această moștenire a dragostei mele urmașilor lor, cler și popor, să le fie mângâiere și îndemn de înălțare […]”(Iuliu Hossu, Credința noastră este viața noastră, pp. 473-474).

 

Să rămânem așadar în dragostea lui Dumnezeu! Iar dragostea înseamnă întâlnire, ascultare și dialog, insuflă solidaritate cu fiecare persoană și dorința implicării în schimbarea în bine a societății noastre. Tocmai pentru că “dragostea lui Hristos ne stăpânește” (2Cor. 5,14), ne dorim în continuare un parteneriat stabil cu autoritățile statale centrale și locale, cu instituțiile universitare și culturale pentru a lucra împreună la edificarea binelui comun, care este indisolubil legat de valoarea demnității, a moralității și a libertății.

 

Mâine este Intrarea Domnului în Ierusalim. Isus se apropie de Cetatea Sfântă nu pe cal, așa cum intrau mai marii acestei lumi, ci pe mânzul asinei, animalul umil, legat încă de la început de regii lui Israel, de când Saul, primul rege, este ales de Domnul în timp ce căuta asinele tatălui său. Ar merita să ne aducem aminte pe scurt istoria regilor în Israel, fiindcă aceștia nu existau de la început. Poporul ales nu avea rege la întoarcerea din Exil, deoarece Dumnezeu era Regele lui. Poporul lui Israel nu avea o armată organizată pentru că Dumnezeu era apărătorul lui. Odată ce se stabilesc însă în Canaan, țara făgăduită, oamenii merg la prorocul Samuel profitând de vârsta lui înaintată și îi spun că vor și ei un rege, la fel ca celelalte popoare. Samuel se plânge Domnului, însă Domnul îi spune: “Ascultă glasul poporului în toate câte îți grăiește; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă și slujind la dumnezei străini, așa se poartă și cu tine” (1Reg. 8,7-8). Oamenii se cred atât de inteligenți, sunt convinși că ei știu mai bine cum stau lucrurile, mai bine chiar decât Dumnezeu. Este aceeași istorie tristă care se repetă și care începe încă din grădina Raiului. Rezultatul îl vedem în capitolele care vorbesc despre regii lui Israel. Aproape invariabil, fiecare capitol se încheie spunând: și acesta a făcut fapte rele, la fel ca tatăl său. Așa sunt regii, stăpânitorii atunci când se îndepărtează de Dumnezeu. Așa se întâmplă, chiar și în Biserică, atunci când uităm că orice putere ne este dată pentru a sluji.

 

Citind intrarea lui Isus în Ierusalim în această lumină, înțelegem că Mântuitorul reînnoadă firul rupt în vremea lui Samuel și intră în Cetatea Sfântă pe mânzul asinei, prezentându-se tuturor ca adevăratul Rege, Fiul lui Dumnezeu. Lumea înțelege imediat și așezându-și hainele în fața lui, cântând și strigând Osana!, îl primește ca atare. Ceea ce nu înțeleg încă e că domnia lui Isus e cu totul altfel decât ei și-o imaginează. Fiul lui Dumnezeu nu vine să-i scape de robia romanilor, ci de o robie mult mai grea, aceea a păcatului, iar pentru a împlini această lucrare se face slujitorul tuturor, nu doar spălând picioarele apostolilor, ci luând asupra lui păcatele noastre, murind în locul nostru, pentru noi. Slujirea noastră, a mea, nu poate fi altfel decât cea a Mântuitorului.

 

Iubiți credincioși,

Aș vrea să-i fac D-lui primar Emil Boc, și dumneavoastră, o confidență și să vă spun că eram legat de Cluj și de stema orașului fără să-mi dau seama cu adevărat. Acum zece ani, când am fost consacrat episcop la Roma, de către Eminența Sa Cardinalul Leonardo Sandri, am fost invitat să realizez stema episcopală. I-am spus artistului că aș vrea în centrul stemei o imagine a sufletului sub forma unui castel, cu trei turnuri reprezentând cele trei virtuți teologale, credința, speranța și dragostea, și cu o poartă strâmtă, semn al discernământului ce păzește poarta sufletului. Deasupra, litera M mare de la Maica Sfântă pe care am luat-o ca ocrotitoare pentru mine și pentru cei încredințați mie, iar dedesubt un M mai mic de la Arhanghelul Mihail, care să ne ajute și să ne păzească în lupta împotriva puterilor întunericului. Dacă o să priviți iconița pe care o veți primi la sfârșitul Sfintei Liturghii, veți vedea că imaginea castelului ales de artist seamănă izbitor de mult cu cel de pe stema Clujului. Și apoi, nu pot să nu amintesc că printre mesajele de felicitare primite, unul făcea referire la numele latin al Clujului, Claudiopolis și spunea: felicitări! Preasfințitul Claudiu, episcop de Claudiopolis!

 

Îmi doresc o bună colaborare cu toate cultele prezente pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla. Știți disponibilitatea regretatului episcop Florentin, știți dăruirea până la jertfa pentru neam și credință a Cardinalului Iuliu Hossu, fericit episcop martir. Știți că Biserica Greco-Catolică Română și-a făcut vocație din iubirea de Dumnezeu și de țară. Nici eu nu pot gândi altfel misiunea mea.

 

Sunt convins că doar împreună, toți împreună, cu ajutorul Domnului, putem face ceva bun pentru viața și mântuirea semenilor noștri, pentru Țară, pentru lumea în care trăim. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

 

PS Claudiu

 

Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Print Friendly, PDF & Email