OPINII — 19/10/2021 at 8:12 am

Ce anticipează PSD?

De la o vreme, PSD s-a cantonat într-un discurs în jurul unei axe sintagmatice legată de nevoia alegerilor anticipate. Sigur, se poate înțelege ușor de ce partidul cu cei mai mulți parlamentari își dorește, totuși, alegeri anticipate:

 

 sondajele îi surâd, arătând un PSD în creștere spectaculoasă, pe fondul, în principal, al crizei pandemice;

 

 PSD nu dorește să intre la guvernare știind clar riscul la care s-ar expune – aceeași criză pandemică îl va coborâ în sondaje;

 

 PSD nu vrea să sprijine alte forte politice, singure sau în alianță, să guverneze, mai ales acum când vine o mare sumă de bani prin PNRR – unul la care nu prea a avut mari contribuții -, și care, nu-i așa?, nu ar strica deloc să o gestioneze ei, așa cum știu atât de bine să gestioneze banii de 30 de ani.

 

Marea, aparent enigmă, în acest context este de ce crede PSD-ul că se va ajunge la alegeri anticipate știind prea bine că Președintele României, Klaus Iohannis, s-a arătat sceptic privitor la o astfel de soluție, pe care a și catalogat-o ca fiind aproape imposibilă:

“În realitate, alegerile anticipate sunt aproape imposibil de declanșat. Nu suntem nici măcar la un an distanță de alegeri parlamentare. Ce ar aduce? Aproape aceleași partide cu procente poate puțin modificate… În teorie, în Constituție, ele sunt prevăzute, însă constituțional ele nu sunt bine definite și nu au fost organizate niciodată până acum.″

 

Spunem aparent enigmă, întrucât, câteva semnale sunt de natură a ne devoala pe ce își bazează PSD credința că se poate ajunge la alegeri anticipate și care îi este mai precis strategia de atac.

Înainte, însă, să vedem premisele și oportunitățile de la care pleacă o astfel de strategie.

 

O primă oportunitate i-a fost furnizată PSD-ului chiar de arcul guvernamental, PNL -USR – UDMR – Minorități, care s-a gripat – să nu zicem covidat politic în plină pandemie – intrând într-o spirală a tensiunilor de tot felul, a neîncrederii între parteneri care, firește, a dus la destrămarea acestuia, creând, astfel, o pârtie politică pentru accesul PSD la putere sau cel puțin la statutul de important negociator al unei eventuale stabilități.

 

A doua oportunitate este dată de oboseala unei națiuni, peste ale cărei deziluzii alimentate de 30 de ani de neîmpliniri, s-a așezat, tocmai acum o severă criză pandemică – ce alimentează un nou set de frustrări -, o, nu mai puțin severă, criză energetică, una la fel de severă, și am numit-o pe cea educațională și alte o serie de crize mai mici care, cumulate, dau sentimentul unui adevărat tsunami al Crizei.

 

A treia oportunitate este o constantă a eșicherului politic românesc, unul care este incapabil să genereze o forță – și accentuez forță – politică în măsură să-și asume, onest și determinat, marile reforme cerute de tranziția de la un sistem politico-economic la altul, să dea națiunii un ideal de urmat, încredere în drumul ales și lideri pe măsura provocării aduse de contemporaneitatea postcomunistă.

 

Acum să vedem și semnalele care, la început mai discret, dar acum pe față, îndreptățesc PSD-ul să vadă declanșarea alegerilor anticipate trecute, ca să zicem așa, de la teorie la practică. Este câte ceva din Tehnica loviturii de stat, cartea aceea mult hulită, dar avid citită, scrisă de Curzio Malaparte și publicată în Franța, în 1931, într-un moment în care tabloul European seamănă, în principalele tușe, îngrijorător de mult, cu cel prezent.

Mai întâi, firav, domnul Marcel Ciolacu, președintele PSD, ne spunea, cu o jumătate de gură, că partidul domniei sale ar putea să scoată – și noi chiar credem în această capacitate de mobilizare a PSD-ului – o mare masă de oameni în stradă, dar nu o face din cauza situației în care este țara. Nu aceasta era problema, în realitate. Pe fond, populația încă nu era atât de ostilizată – acum lucrurile stau, desigur, altfel – , iar PSD-ul nu dorește să facă acest lucru – scoaterea oamenilor în stradă – chiar el, evident din rațiuni de imagine.

 

A doua problemă este încercarea de vulnerabilizare a Președintelui, Klaus Iohannis. Tocmai ce am văzut că “AUR va iniția procedurile parlamentare pentru ca organele abilitate să demareze controlul averii Președintelui României, Klaus Iohannis.” Altfel spus, s-a trecut de la acuze politicianiste – președintele sprijină pe x, y sau z, încalcă principalii vectori constituționali, etc. –, care, principial, nu conduc la efecte juridice efective, la tentative instituționale de instrumentalizare privind acuzele, în speranța antrenării percuției juridice, finalizarea dorindu-se a fi creionarea fundamentului pentru inițierea suspendării șefului statului.

 

Concluzionând, PSD crede în posibilitatea declanșării alegerilor anticipate, mizând în contextul Crizei, pe exploatarea demersurilor unui partid, anume AUR – care rămâne de văzut dacă este încurajat și sprijinit în subteran de PSD – și care, temperamental, este gata în a se angaja la astfel de acte destabilizatoare, cum ar fi scoaterea oamenilor în stradă, pe de o parte, și atacuri asupra Președintelui, adică asupra celui care se opune declanșării alegerilor anticipate, pe de altă parte.

 

 

Print Friendly, PDF & Email
Tags