Finanțarea partidelor politice este, din nou, zilele acestea, subiect al dezbaterilor. După cum se știe, exprimându-ne foarte sumar, fără a intra în detaliile legii, în acest moment partidele pot fi finanțate atât din bani publici, cât și de entități private, persoane fizice sau juridice.
Prima problemă care trebuie analizată este cea a oportunității finanțării partidelor de la bugetul de stat. Părerea noastră a fost mereu consecventă, susținând necesitatea finanțării partidelor numai, subliniem numai, din bani publici și asta din cel puțin trei motive
- Statul poate controla, dacă dorește, atât cuantumul finanțării, cât și obiectul finanțării (cu alte cuvinte capitolele de cheltuieli admise printr-o astfel de finanțare)
- Finanțarea de către stat a partidelor politice le face pe acestea – cel puțin teoretic, dacă nu și practic – să nu mai fie dependente de finanțări ale unor entități private, care, potențial, în schimbul sumelor acordate pot cere diverse lucruri partidelor (facilități fiscale, numirea unor protejați în funcții publice, etc)
- Din rațiuni de siguranță națională, existând pericolul ca, prin astfel de finanțări, anumite forțe politice sau exponenți ai acestora să cadă sub o influență străină, subminând din interior statul român.
Prin urmare, ne repetăm, considerăm că o primă condiție a sănătății eșicherului politic românesc este finanțarea acestuia exclusiv de către stat. Vocile – nu puține – care solicită renunțarea la subvenția publică a partidelor denotă ipocrizie și interese ascunse, care, cel mai probabil, vin în contradicție cu dorința majorității de a avea un stat puternic, urmare, printre altele, a unei finanțări transparente.
O a doua problemă care se ridică – și aceasta chiar ar merita o dezbatere amplă, obiectivă și aplicată – este cea a cuantumului finanțării unui partid politic. Practica ultimilor ani ne arată că partidele nu-și cheltuiesc în totalitate banii alocați, prin urmare, o scădere a subvențiilor ar fi de dorit și s-ar putea ușor realiza, astfel încât să ajungem la o finanțare echilibrată.
Aici am putea discuta desigur și despre capitolele de cheltuieli ce fac obiectul finanțării – de la chirii sau întreținerea sediilor, la plata unui număr de personal destinat bunei desfășurări a activităților curente sau la alte destinații. Drept exemplu, intrând într-un anumit detaliu, în acest moment, legea permite partidelor să plătească mass-mediei sume extrem de generoase pentru promovarea lor, denaturând astfel competiția democratică și cea electorală, și, mai grav, afectând independența mass-mediei și, implicit, dreptul publicului larg la o corectă și echilibrată informație. Astfel, zeci de milioane de euro ajung, de la bugetul de stat, prin mijlocirea finanțării partidelor, în general, la marile trusturi de presă. Acești bani sunt, evident, destinați a cumpăra tăcerea mass-mediei și promovarea ostentativă a unor partide, acestea ocupând spațiul comunicării și dezbaterii publice în dauna formațiunilor mai mici, a vocilor civice, viciind grav o dimensiune importantă a democrației. Banii, destinați prin astfel de procedee mass-mediei se transformă în autocenzură, punând-o pe aceasta în situația de a nu-și mai exercita pe deplin funcția în societate, aceea de a treia putere în stat.
Era inevitabil – și numai strict din rațiuni de echidistanță nu facem nominalizări – ca partidele să aloce sume consistente pentru a se ataca reciproc în mass-media, o simplă curiozitate ar releva cât de departe s-a ajuns cu astfel de gesturi. Totodată, în același registru, ne putem aștepta (dacă nu cumva s-a și făcut) ca entitățile mass-media, știind că partidele au sume destinate promovării, să treacă la șantaj pentru a-și obține de aici o sursă sigură și importantă de venit.
O finanțare neadecvată, de către partide sau de către entități private, nu asigură mass-mediei corectitudinea și profesionalismul pe care ni le dorim într-un stat așezat, ci perpetuează practicile neortodoxe și corupția entităților media (cum vedem noi finanțarea mass-mediei așa încât să construim o altă paradigmă, va face obiectul altui articol).
În orice caz, finanțării partidelor politice nu-i trebuie aduse condiționări de natură a le submina calitatea actului politic, morala și profesionalismul membrilor, simpatizanților sau a decidenților. Spre exemplu, în particular, nu cred că este benefică punerea acordării subvenției în raport cu egalitatea de gen, mai precis alocarea subvenției funcție de prezența în anumite structuri sau pe listele electorale a femeilor. Competența, profesionalismul, etica și morala sunt singurele ingrediente care trebuie avute în vedere atunci când sunt promovate persoanele în structuri decizionale, politice sau administrative, indiferent de gen.
Care ar fi criteriile după care să se facă finanțările, iată încă un lucru asupra căruia trebuie zăbovit. Există multe astfel de criterii pe care țările le-au fixat pentru alocarea subvențiilor, de la cele care au în vedere rezultatele de la alegeri (exemplu România), la cele care se concentrează pe campaniile electorale (înaintea campanie, inclusiv sub formă de credite). Unele țări au impus condiții ca partidele să cheltuie un anumit procent din aceste fonduri pentru participarea femeilor sau cea a tinerilor.
Marcel Seserman
